inaugurà - explicat in DEX

inaugura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate; într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.

inaugura (Dicționar de neologisme, 1986)
INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare].

inaugura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INAUGURÁ vb. tr. a începe, a deschide solemn activitatea unei instituții; a dezveli un monument. ◊ (fig.) a începe, a deschide drum. (< fr. inaugurer, lat. inaugurare)

inaugura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inaugurá (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugureáză

inaugurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru.