inatacabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INATACÁBIL, -Ă, inatacabili, -e, adj. Care nu poate fi atacat, contestat; neatacabil. – Din
fr. inattaquable.inatacabil (Dicționar de neologisme, 1986)INATACÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi atacat; (
spec.; jur.) care nu se poate ataca pe o cale de atac obișnuită. [Cf. fr.
inattaquable].
inatacabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INATACÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi atacat, contestat. (< fr.
inattaquable)
inatacabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inatacábil, -ă adj. (fr.
inattaquable). Care nu e atacabil, invulnerabil.
inatacabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inatacábil (i-na-/in-a-) adj. m.,
pl. inatacábili; f. inatacábilă, pl. inatacábileinatacabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inatacabil a. ce nu poate fi atacat:
titlu, drept inatacabil.