inalienare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INALIENÁRE, inalienări, s. f. (
Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [
Pr.:
-li-e-] – Din
fr. inaliénation.inalienare (Dicționar de neologisme, 1986)INALIENÁRE s.f. (
Liv.) Situația a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr.
inaliénation].
inalienare (Marele dicționar de neologisme, 2000)INALIENÁRE s. f. (jur.) situația, starea a ceea ce este inalienabil. (după fr.
inaliénation)