inalienabil - explicat in DEX

inalienabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INALIENÁBIL, -Ă, inalienabili, -e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care, potrivit legii sau voinței părților, nu poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénable.

inalienabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INALIENÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate înstrăina. [Pron. -li-e-. / cf. fr. inaliénable, it. inalienabile].

inalienabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, proprietăți, drepturi) care nu poate fi înstrăinat. (< fr. inaliénable, lat. inalienabilis)

inalienabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inalienábil, -ă adj. (d. alienabil; fr. -able). Care nu se poate aliena (vinde saŭ da).

inalienabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inalienábil (i-na-li-e-/in-a-) adj. m., pl. inalienábili; f. inalienábilă, pl. inalienábile

inalienabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inalienabil a. care nu poate fi înstrăinat, vândut sau dat: bunurile dotale ale minorilor și interzișilor, sunt inalienabile.