inabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. (
Livr.) Neîndemânatic, stângaci; neabil. – Din
fr. inhabile, lat. inhabilis.inabil (Dicționar de neologisme, 1986)INABÍL, -Ă adj. (
Rar) Neîndemânatic. [Cf. fr.
inhabile, lat.
inhabilis].
inabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INABÍL, -Ă adj. stângaci, neîndemânatic. (< fr.
inhabile, lat.
inhabilis)
inabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inábil, -ă adj. (lat.
inhábilis. V.
abil). Care nu e abil:
lucrător inabil. Jur. Incapabil:
nebunu e inabil de a testa. Adv. În mod inabil.
inabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inabíl (i-na-/in-a-) adj. m.,
pl. inabíli; f. inabílă, pl. inabíle