impulsivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din
fr. impulsivité.impulsivitate (Dicționar de neologisme, 1986)IMPULSIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. [Cf. fr.
impulsivité].
impulsivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPULSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi impulsiv; lipsă de stăpânire, violență, brutalitate. (< fr.
impulsivité)
impulsivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impulsivitáte s. f.,
g.-d. art. impulsivitắții