imprudent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din
fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.