imprudent - explicat in DEX

imprudent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.

imprudent (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].

imprudent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)

imprudent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent.

imprudent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imprudént adj. m., pl. imprudénți; f. imprudéntă, pl. imprudénte

imprudent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imprudent a. neprevăzător, nechibzuit.