imprejurime - explicat in DEX



împrejurime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime.

Alte cuvinte din DEX

IMPREJURAS IMPREJURARE IMPREJURA « »IMPREJURSTARE IMPREJURUL IMPRESAR