împrejur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊
Loc. adv. (
De)
jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊
Expr. (
La)
stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. –
În + pre + jur.