importuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPORTUNÁ, importunez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din
fr. importuner.importuna (Dicționar de neologisme, 1986)IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr.
importuner, it.
importunare].
importuna (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr.
importuner, it.
importunare)
importuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)importuná (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
importuneázăimportunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.