importun - explicat in DEX

importun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPORTÚN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.

importun (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPORTÚN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].

importun (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPORTÚN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)

importun (Dicționaru limbii românești, 1939)
*importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.

importun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
importún (livr.) adj. m., pl. importúni; f. importúnă, pl. importúne

importun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
importun a. supărător.