implorator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPLORATÓR, -OÁRE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din
fr. implorateur.implorator (Dicționar de neologisme, 1986)IMPLORATÓR, -OÁRE adj. Care imploră. [<
implora +
-tor].
implorator (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPLORATÓR, -OÁRE adj. care imploră. (< fr.
implorateur)
implorator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imploratór adj. m.,
pl. imploratóri; f. sg. și
pl. imploratoáre