implorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPLORÁRE, implorări, s. f. Acțiunea de
a implora și rezultatul ei; implorație, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. –
V. implora.implorare (Dicționar de neologisme, 1986)IMPLORÁRE s.f. Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație. [<
implora].
implorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imploráre s. f.,
g.-d. art. implorắrii; pl. implorắri