implozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPLÓZIE, implozii, s. f. 1. Fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis, fără aer, când pereții acestuia sunt distruși.
2. (
Lingv.) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator. – Din
fr. implosion.implozie (Dicționar de neologisme, 1986)IMPLÓZIE s.f. 1. (op.
explozie) Pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși.
2. (
Fon.) Momentul inițial al articulării unei consoane oclusive. [Var.
imploziune s.f. / < fr.
implosion].
implozie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPLÓZIE s. f. 1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. prăbușire gravitațională a unei stele, însotiță de eliberarea unei mari cantități de energie. 3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului. (< fr.
implosion)
implozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)implózie (-zi-e) s. f.,
art. implózia (-zi-a), g.-d. art. implóziei; pl. implózii, art. implóziile (-zi-i-)