implorație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPLORÁȚIE, implorații, s. f. (Rar) Acțiunea de
a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [
Var.:
implorațiúne s. f.] – Din
fr. imploration.implorație (Dicționar de neologisme, 1986)IMPLORÁȚIE s.f. Implorare. [Gen.
-iei, var.
implorațiune s.f. / < fr.
imploration, lat.
imploratio].
implorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPLORÁȚIE s. f. implorare. (< fr.
imploration)
implorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imploráție (rar)
(-ți-e-) s. f.,
art. imploráția (-ți-a), g.-d. art. imploráției; pl. imploráții, art. imploráțiile (-ți-i-)