impesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPESTÁ, impestez, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă.
2. A răspândi un miros urât.
3. Fig. A corupe. – Din
it. impestare, fr. empester.impesta (Dicționar de neologisme, 1986)IMPESTÁ vb. I. tr. 1. A molipsi de ciumă sau de o boală contagioasă.
2. A răspândi un miros urât.
3. (
Fig.) A corupe. [< it.
impestare, cf. fr.
empester].
impesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPESTÁ vb. tr. 1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă. 2. a răspândi un miros urât, a infecta. 2. (fig.) a corupe, a perverti. (< it.
impestare, fr.
empester)
impesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impestá (a ~) (a molipsi, a mirosi urât) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
impesteázăimpesta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMPESTÁ, impestez, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă.
2. A răspândi un miros urât.
3. Fig. A corupe. — Din
it. impestare, fr. empester.impestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)impestà v.
1. a infecta cu ciuma sau cu o boală contagioasă;
2. a răspândi un miros urât;
3. fig. a corupe prin doctrine rele.