imperturbabil - explicat in DEX

imperturbabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPERTURBÁBIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniștit, calm, flegmatic, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.

imperturbabil (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Liniștit, stăpân pe sine, de netulburat. [< lat. imperturbabilis, cf. fr. imperturbable].

imperturbabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. liniștit, stăpân pe sine. (< fr. imperturbable, lat. imperturbabilis)

imperturbabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imperturbábil, -ă adj. (lat. imperturbabilis). Care nu poate fi perturbat: om, caracter imperturbabil. Adv. În mod imperturbabil.

imperturbabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imperturbábil adj. m., pl. imperturbábili; f. imperturbábilă, pl. imperturbábile

imperturbabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imperturbabil a. ce nimic nu poate turbura: sânge rece imperturbabil.

imperturbabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPERTURBÁBIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniștit, calm, flegmatic, placid. — Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.