imperturbabilitate - explicat in DEX

imperturbabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPERTURBABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi imperturbabil, starea omului imperturbabil. – Din fr. imperturbabilité.

imperturbabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPERTURBABILITÁTE s.f. Stare a celui imperturbabil; stăpânire de sine, netulburare. [Cf. fr. imperturbabilité].

imperturbabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPERTURBABILITÁTE s. f. stare a celui imperturbabil. (< fr. imperturbabilité)

imperturbabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imperturbabilitáte f. (d. imperturbabil). Calitatea de a fi imperturbabil. V. ataraxíe.

imperturbabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imperturbabilitáte s. f., g.-d. art. imperturbabilitắții

imperturbabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imperturbabilitate f. starea celui imperturbabil.

imperturbabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPERTURBABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi imperturbabil, starea omului imperturbabil. — Din fr. imperturbabilité.