impediment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din
lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.impediment (Dicționar de neologisme, 1986)IMPEDIMÉNT s.n. (
Liv.) Piedică, obstacol. [< lat.
impedimentum, cf. it.
impedimento].
impediment (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat.
impedimentum, it.
impedimento)
impediment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impedimént s. n.,
pl. impediménteimpediment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. — Din
lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.