impecabilitate - explicat in DEX

impecabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPECABILITÁTE s. f. (Livr.) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. impeccabilité

impecabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPECABILITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea, starea a ceea ce este impecabil. [Cf. fr. impeccabilité].

impecabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPECABILITÁTE s. f. însușirea de a fi impecabil. (< fr. impeccabilité)

impecabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impecabilitáte f. (lat. impeccabílitas, -átis). Calitatea de a fi impecabil.

impecabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impecabilitáte (rar) s. f., g.-d. art. impecabilitắții

impecabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impecabilitate f. starea celui impecabil.

impecabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPECABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire. — Din fr. impeccabilité.