impecabil - explicat in DEX

impecabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.

impecabil (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPECÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvârșit, ireproșabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greși].

impecabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPECÁBIL, -Ă adj. perfect, desăvârșit, ireproșabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis)

impecabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impecábil, -ă adj. (lat. impeccabilis. V. pecabil). Care nu poate păcătui, greși orĭ avea vre-un defect: versurĭ de o formă impecabilă. Adv. În mod impecabil.

impecabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impecábil adj. m., pl. impecábili; f. impecábilă, pl. impecábile

impecabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impecabil a. 1. incapabil de a greși; 2. fig. perfect: lucrare impecabilă.

impecabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. — Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.