împacheta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I.
Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului).
2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. –
În + pachet. Cf. fr. empaqueter.