impacient - explicat in DEX

impacient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

impacient (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPACIÉNT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens].

impacient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPACIÉNT, -Ă adj. nerăbdător, neliniștit. (< fr. impatient, lat. impatiens)

impacient (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impaciént, -ă adj. (fr. impatient, d. lat. impátiens, -éntis, nerăbdător; it. impaziente. V. pacient). Nerăbdător, care nu poate aștepta liniștit.

impacient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impaciént (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. impaciénți; f. impaciéntă, pl. impaciénte

impacient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impacient a. nerăbdător.

impacient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] — Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.