iminei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMINÉI s. m. pl. Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri. – Din
tc. yemeni.iminei (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iminéi s. m. pl. – Bocanci, ciuboțele.
Tc. yemeni (Șeineanu, II, 226; Meyer 161),
cf. ngr. γιαμενί „pînză de Persia”,
alb. jamuli, bg. emenija, sb. jemenije. Sensul primar este „din Yemen”,
cf. imeni, s. m. (
înv., pînză de sac). -
Der. imingiu, s. m. (
înv., pantofar), din
tc. yemenici.imineĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)iminéĭ și
iminíĭ m. pl. (turc.
ĭemení, [d. ar.], pînză pictată de Yemen [o provincie a Arabiiĭ], un fel de pantofĭ ordinarĭ roșĭ și negri [!]; ngr.
gĭamei, pînză de Persia; bg.
emeniĭa, sîrb.
jemenije, imineĭ).
Vechĭ. Pantofĭ boĭereștĭ (fără toc) de marochin galben.
Azĭ. Est. Pantofĭ țărăneștĭ cu botu ascuțit și fără călcîĭ. V.
filerĭ.iminei (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iminei m. pl. od.
1. pantofi boierești de marochin galben:
iminei de saftian FIL.;
2. azi, pantofi groși țărănești cu vârful ascuțit:
cu năframa albă și iminei roșii AL. [Turc. YEMENI, lit. pânză de Yemen].