iminent - explicat in DEX

iminent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.

iminent (Dicționar de neologisme, 1986)
IMINÉNT, -Ă adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent, it. imminente, lat. imminens].

iminent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMINÉNT, -Ă adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent, lat. imminens)

iminent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iminént, -ă adj. (lat. ímminens, -éntis, d. im-mĭnére, a se înălța, a amenința. V. pro-eminent. Care e aproape să cadă, să se întîmple, care amenință cu periculu [!]: ruină, dizgrație, exploziune iminentă; războĭ iminent.

iminent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iminént (inevitabil) adj. m., pl. iminénți; f. iminéntă, pl. iminénte

iminent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iminent a. 1. gata de a cădea peste: ruină iminentă; 2. fig. foarte amenințător și periculos: răsboiu iminent.

iminent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. — Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.