imensitate - explicat in DEX

imensitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMENSITÁTE, imensități, s. f. Însușirea a ceea ce este imens; ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe, prin numărul, intensitatea, importanța extraordinară. ♦ Întindere uriașă, spațiu imens. – Din fr. immensité, lat. immensitas, -atis.

imensitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMENSITÁTE s.f. Însușire a ceea ce este imens; întindere nemărginită. ♦ Mărime extraordinară, proporții uriașe. [Cf. fr. immensité, it. immensità, lat. immensitas].

imensitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMENSITÁTE s. f. întindere nemărginită; număr, mărime extraordinară. (< fr. immensité, lat. immensitas)

imensitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imensitáte f. (lat. imménsitas, -átis). Calitatea de a fi imens, mărime infinită: imensitatea naturiĭ. Întindere foarte vastă: imensitatea oceanuluĭ, (fig.) a geniuluĭ.

imensitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imensitáte s. f., g.-d. art. imensitắții; pl. imensitắți

imensitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imensitate f. 1. mărime fără de margini: imensitatea naturei; 2. prea mare întindere: imensitatea mărilor; fig. imensitatea geniului.

imensitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMENSITÁTE, imensități, s. f. Însușirea a ceea ce este imens; ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe, prin numărul, intensitatea, importanța extraordinară. ♦ Întindere uriașă, spațiu imens. — Din fr. immensité, lat. imrnensitas, -atis.