imens - explicat in DEX

imens (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus.

imens (Dicționar de neologisme, 1986)
IMÉNS, -Ă adj. Foarte mare, nemărginit; vast. ♦ Nenumărat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus].

imens (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMÉNS, -Ă adj. foarte mare, nemărginit; vast. ◊ nenumărat, enorm. ◊ (fig.) foarte important. (< fr. immense, lat. immensus)

imens (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iméns, -ă adj. (lat. immensus, d. in-, ne, și mensus, măsurat. V. măsură). Nemăsurat, nemărginit, infinit: universu e imens. Foarte mare: avere imensă, (fig.) ambițiune imensă. Adv. În mod imens.

imens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iméns adj. m., pl. iménși; f. iménsă, pl. iménse

imens (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imens a. 1. care e fără măsură, a cărui mărime e nemărginită: universul e imens; 2. foarte întins: câmpii imense; 3. fig. excesiv: ambițiune imensă.