imemorial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMEMORIÁL, -Ă, imemoriali, -e, adj. Care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi. [
Pr.:
-ri-al] – Din
fr. immémorial.imemorial (Dicționar de neologisme, 1986)IMEMORIÁL, -Ă adj. Dintr-o epocă îndepărtată; uitat, străvechi. [Pron.
-ri-al. / cf. fr.
immémorial].
imemorial (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMEMORIÁL, -Ă adj. care datează dintr-o epocă îndepărtată; străvechi. (< fr.
immémorial)
imemorial (Dicționaru limbii românești, 1939)*imemoriál, -ă adj. (d. lat.
in-, ne, și
memorialis, memorial). Așa de vechĭ, în cît [!] nu se maĭ știe de cînd există:
Basciĭ locuĭesc în Pirineĭ din timpurĭ imemoriale.imemorial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imemoriál (-ri-al) adj. m.,
pl. imemoriáli; f. imemoriálă, pl. imemoriáleimemorial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imemorial a. așa de vechiu că s’a pierdut amintirea originei:
timpuri imemoriale.imemorial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMEMORIÁL, -Ă, imemoriali, -e, adj. Care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi. [
Pr.:
-ri-al] — Din
fr. immémorial.