imbrohor - explicat in DEX

imbrohor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în țările noastre cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.

imbrohor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
imbrohór (imbrohóri), s. m. – Grăjdar al sultanului. – Var. imbrihor. Tc. imbrihor (Șeineanu, III, 70). Sec. XVII, înv.

imbrohor (Dicționaru limbii românești, 1939)
imbrohór m. (turc. imbrohor, emir-i ahor, grăjdaru sultanuluĭ, d. ar. emir, emir, șef, și pers. ahor, grajd). Vechĭ. Trimesu [!] sultanuluĭ în țările româneștĭ (p. mazilire, investură ș. a.). – Și imbrihor. Literar și imirahor. V. connetable.

imbrohor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imbrohór s. m., pl. imbrohóri

imbrohor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imbrohor m. od. comisul împărătesc care era trimis în țările române cu înalte misiuni politice, uneori ca să mazilească pe Domn și să dea învestitura noului numit: Sultanul din foișor deie semn lui imbrohor POP. [Turc. IMBROHOR, lit. căpetenia grajdului].

imbrohor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. — Din tc. imbrohor.