imbroglio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMBROGLIO subst. 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator.
2. (Rar) Încurcătură. [
Pr.:
-bró-li-o] –
Cuv. it.imbroglio (Dicționar de neologisme, 1986)IMBRÓGLIO s.n. 1. (
Liv.) Încurcătură.
2. Piesă de teatru a cărei intrigă este foarte încurcată.
3. (
Muz.) Denumire a anumitor complicații ritmice care încurcă tactul. [Pron.
-olio. / < it.
imbroglio].
imbroglio (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMBRÓGLIO BRO-LI-O/ s. n. 1. încurcătură. 2. piesă de teatru cu intrigă foarte încurcată. 3. (muz.) denumire a anumitor complicații ritmice, care încurcă tactul. (< it.
imbroglio)
imbroglio (Dicționaru limbii românești, 1939)*imbróglio n. (cuv. it. care se pronunță
imbrólĭo, dar cu
l maĭ muĭat, de unde vine și
imbrogliare, fr.
embrouiller, a încurca, a amesteca). Mare încurcătură.
imbroglio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imbróglio (
it.) [
glio pron. lio]
(-glio) s. n.,
art. imbróglioul, pl. imbrógliouriimbroglio (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imbroglio n.
1. încurcătură expresă;
2. intriga complicată a unei piese de teatru.
imbroglio (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)IMBROGLIO, imbrogliouri, s. n. 1.Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator.
2. (Rar) Încurcătură. [
Pr.:
-bró-li-o] –
Cuv. it.imbroglio (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMBROGLIO, imbrogliouri, s. n. 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator.
2. (Rar) Încurcătură. [
Pr.: -
bró-li-o] —
Cuv. it.