imbricat - explicat in DEX

imbricat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMBRICÁT, -Ă, imbricați, -te, adj. Suprapus parțial ca șindrilele, țiglele sau solzii de pește. – Din fr. imbriqué, lat. imbricatus.

imbricat (Dicționar de neologisme, 1986)
IMBRICÁT, -Ă adj. Îmbucat, suprapus parțial (ca șindrilele, țiglele). ♦ (Bot.; despre organe sau părți ale plantei) Care sunt dispuse ca țiglele de pe acoperișul caselor. [Cf. fr. imbriqué, lat. imbricatus < imbrex – țiglă].

imbricat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imbricat, -ă adj. (lat. imbricatus, d. imbrico, -áre, acoper [!] cu olane, imbrex, olană, imber, ploaĭe răpede [!]). Acoperit cu olane orĭ cu solzĭ.

imbricat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imbricát adj. m., pl. imbricáți; f. imbricátă, pl. imbricáte

imbricat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMBRICÁT, -Ă, imbricați, -te, adj. Suprapus parțial ca șindrilele, țiglele sau solzii de pește. — Din fr. imbriqué, lat. imbricatus.