imbrifug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMBRIFÚG, -Ă, imbrifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. – Din
fr. imbrifuge.imbrifug (Dicționar de neologisme, 1986)IMBRIFÚG, -Ă adj. (
Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr.
imbrifuge].
imbrifug (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMBRIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu poate fi pătruns de ploaie. (< fr.
imbrifuge)
imbrifug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imbrifúg adj. m.,
pl. imbrifúgi; f. imbrifúgă, pl. imbrifúgeimbrifug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMBRIFÚG, -Ă, imbrifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. — Din
fr. imbrifuge.