imbrica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMBRICÁ, imbrichez, vb. I.
Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din
fr. imbriquer.imbrica (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMBRICÁ vb. tr. a suprapune ceva parțial, în genul solzilor de pește, al țiglelor sau șindrilelor de pe un acoperiș. (< fr.
imbriquer, lat.
imbricare)
imbrica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMBRICÁ, imbrichez, vb. I.
Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. — Din
fr. imbriquer.