îmbrăcăminte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBRĂCĂMÍNTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie.
2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc.
3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [
Gen.:
îmbrăcămintei] –
Îmbrăca +
suf. -ăminte.