îmbrăcăminte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBRĂCĂMÍNTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie.
2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc.
3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [
Gen.:
îmbrăcămintei] –
Îmbrăca +
suf. -ăminte.îmbrăcăminte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbrăcămínte s. f., g.-d. art.
îmbrăcămíntei / îmbrăcămínții; (straturi de material) pl.
îmbrăcămínțiîmbrăcăminte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbrăcăminte f. tot ceea ce servă a îmbrăca.