îmbolditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar)
1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune.
2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. –
Îmboldi +
suf. -tor.