imbold (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din
îmboldi (derivat regresiv; modificat după
impuls).
imbold (Dicționaru limbii românești, 1939)*imbóld, V.
îmbold.imbold (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imbóld s. n.,
pl. imbólduriimbold (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. — Din
îmboldi (derivat regresiv; modificat după
impuls).