îmbăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I.
1. Refl. și
tranz. (
fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊
Expr. A (
se)
îmbăta lulea (sau
tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare.
A (
se)
îmbăta cu apă rece (sau
chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦
Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. –
Lat. *
imbibitare (<
bibitus „beat”).