îmbătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor.
2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. –
Îmbăta +
suf. -ător.