îmbăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I.
1. Refl. și
tranz. (
fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊
Expr. A (
se)
îmbăta lulea (sau
tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare.
A (
se)
îmbăta cu apă rece (sau
chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦
Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. –
Lat. *
imbibitare (<
bibitus „beat”).
îmbăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbătá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. îmbắt, 2
sg. îmbéți, 3
îmbátă; conj. prez. 3
să îmbéteîmbătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbătà v.
1. a face beat;
2. a ameți;
3. a încânta, a fermeca:
de line muse sufletul îmbată BOL.
sufletu ’mbătat de raze și de eterne primăveri EM.