îmbâcsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦
Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor.
2. Tranz. (
Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. –
În + bâcsi (
reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”,
et. nec.).