imaturitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMATURITÁTE s. f. Stare a ceea ce este imatur. – Din
fr. immaturité.imaturitate (Dicționar de neologisme, 1986)IMATURITÁTE s.f. Starea a ceea ce este imatur. [Cf. fr.
immaturité].
imaturitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMATURITÁTE s. f. starea a ceea ce este imatur. (< fr.
immaturité)
imaturitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*imaturitáte s. f.,
g.-d. art. imaturitắțiiimaturitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMATURITÁTE s. f. Stare a ceea ce este imatur. — Din
fr. immaturité.