imaterial - explicat in DEX

imaterial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistență. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immatériel, lat. immaterialis.

imaterial (Dicționar de neologisme, 1986)
IMATERIÁL, -Ă adj. Existent numai în conștiință; spiritual, nematerial; (p. ext.) fără consistență, fără formă precisă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. immatériel, it. immateriale].

imaterial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMATERIÁL, -Ă adj. existent numai în conștiință; spiritual. ◊ fără consistență, fără formă precisă; impalpabil. (< fr. immatériel, lat. immaterialis)

imaterial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imateriál, -ă adj. (lat. immaterialis). Care nu e material (ca sufletu și Dumnezeŭ). Adv. În mod imaterial.

imaterial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imateriál (-ri-al) adj. m., pl. imateriáli; f. imateriálă, pl. imateriále

imaterial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imaterial a. care nu e unit cu materia: D-zeu e imaterial.

imaterial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistență. [Pr.: -ri-al] — Din fr. immatériel, lat. immaterialis.