imaterialitate - explicat in DEX

imaterialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMATERIALITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialité.

imaterialitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMATERIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immatérialité].

imaterialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMATERIALITÁTE s. f. calitate a ceea ce este imaterial. (< fr. immatérialité)

imaterialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
imaterialitáte f. (d. imaterial). Calitatea de a nu fi material.

imaterialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imaterialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. imaterialitắții

imaterialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imaterialitate f. caracterul și starea celui imaterial: imaterialitatea sufletului.

imaterialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMATERIALITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imaterial. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. immatérialité.