igneu(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) ignéu, ignée, adj. (înv.) 1. de natura focului. 2. produs de foc.
igneu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ignéu adj. m., pl. ignéi; f. sg. și pl. ignée
igneu(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) igneu a. 1. de natura focului: meteor igneu;2. produs de foc: teren de formațiune ignee.
igneŭ(Dicționaru limbii românești, 1939) *ignéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (lat. igneus, d. ignis, foc). Aprins, arzător: vulcanu arunca materiĭ ignee. Produs pin [!] foc: lava e o stîncă ignee.