igliță - explicat in DEX

igliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă¹ (1). – Din bg. iglica.

igliță (Dicționaru limbii românești, 1939)
ígliță f., pl. e (vsl. sîrb. iglica, dim. d. igla, ac, ghimpe). Acușor, cîrligel de împletit cĭorapĭ. Acușor de lemn de împletit plasa de pescuit. Bz. Năpatcă. – În Mold. sud și ingliță.

igliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițe

igliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
igliță f. 1. ac subțire și lung cu care se lucrează la ciorapi sau se croșetează; 2. undrea de făcut plasa. [Slav. IGLIȚA (din igla, ac)].

igliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă¹ (1). — Din bg. iglica.