iezușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEZUȘÓR,iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1). – Iaz + suf. -ușor.
iezușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iezușór (rar) s. n., pl. iezușoáre
iezușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEZUȘÓR,iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1). — Iaz + suf. -ușor.