ierhă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)iérhă s.f. (reg.) piele de oaie sau de vițel foarte subțire, aplicată pe bundițe și pe care se cos florile; tasmá, meșínă.
ierhă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iérhă s. f. – Piele tăbăcită.
Mag. irha sau
sb.,
rut. irha (DAR). În
Trans. și
Mold.ierhă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iérhă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. iérhei