ieri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERI adv. 1. În
ziua precedentă (față de cea în curs); în ajun. ◊
Ieri-noapte (sau
-dimineață, -seară etc.) = în noaptea (sau dimineața, seara etc.) premergătoare celei de astăzi.
De azi, de ieri sau
de ieri, de alaltăieri = de curând, de puțină vreme.
Mai (sau
ca)
ieri-alaltăieri sau
mai (ori
ca)
ieri = de curând, zilele trecute. ◊
Expr. A căuta ziua de ieri = a căuta ceva ce nu mai există, ce nu mai poate fi găsit.
2. În trecut (de obicei în trecutul apropiat). –
Lat. heri.ieri (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iéri adv. – În ziua precedentă. –
Var. aieri. –
Mr. a(i)eri, megl.,
istr. ieri. Lat. hĕri (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 809; REW 4115a; DAR),
cf. it. ieri (
sicil. ajeri),
prov. er, fr. hier, cat. ahir, sp. ayer. Aier, considerat în general
der. de la
ad heri (Candrea-Dens., 810; Pascu, I, 28), poate să fi primit acel
a- propriu formațiunilor
adv.,
cf. acasă aminte, etc.
ĭerĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭerĭ și (vechĭ)
erĭ adv. (lat.
hĕri; it.
ieri, pv.
er, fr.
hier, cat.
ahir, sp.
ayer). Ziŭa imediat precedentă celeĭ de azĭ. Dată recentă:
averea luĭ datează de ĭerĭ, de alaltă-ĭerĭ. A căuta ziŭa de ĭerĭ, a căuta un lucru perdut [!] pe tot-de-a-una.
ieri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ieri adv.ieri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ieri adv. ziua ce precede imediat celei de azi. [Lat. HERI].
ieri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IERI adv. 1. În ziua precedentă (față de cea în curs); în ajun. ◊
Ieri-noapte (sau
-dimineață, -seară etc.) = în noaptea (sau dimineața, seara etc.) premergătoare celei de astăzi.
De azi, de ieri sau
de ieri, de alaltăieri = de curând, de puțină vreme.
(Mai sau
ca) ieri-alaltăieri sau
mai (ori
ca)
ieri = de curând, zilele trecute. ◊
Expr. A căuta ziua de ieri = a căuta ceva ce nu mai există, ce nu mai poate fi găsit.
2. În trecut (de obicei în trecutul apropiat). —
Lat. heri.